În Bisericile creştine ierarhice, mitropolitul este, în mod tradiţional, episcopul unei metropole, adică al unui oraş-capitală a unei provincii eclesiastice sau a unei regiuni, biserica episcopală fiind frecvent o catedrală.

În Biserica Catolică, mitropoliţii au autoritate de supervizare asupra altor episcopi din provincia eclesiastică, şi care se numesc episcopi sufragani. Insignia mitropoliţilor este palliumul, pe care îl pot purta atât în dieceza lor cât şi în diecezele pe care le supervizează. Toţi mitropoliţii de rit latin sunt arhiepiscopi, însă nu toţi arhiepiscopii sunt şi mitropoliţi. Vezi articolul despre arhiepiscopi pentru mai multe informaţii.

În Bisericile Catolice de rit oriental, rolul mitropoliţilor este similar rolului mitropoliţilor Bisericilor Ortodoxe.

În Bisericile Comuniunii Anglicane, mitropoliţii sunt supervizori ai unor provincii eclesiastice şi sunt precedaţi în prestigiu doar de primaţii bisericii naţionale.

În Bisericile Ortodoxe, semnificaţia titlului variază. În tradiţia grecă, mitropoliţii sunt precedaţi de arhiepiscopi, care sunt de obicei primaţi. În tradiţia slavonă, mitropoliţii îi preced pe arhiepiscopi şi sunt egali primaţilor (titlurile coincid sau alternează, de obicei). În nicio tradiţie ortodoxă, însă, mitropoliţii nu au o putere de supervizare asupra episcopilor care le sunt sufragani, având mai mult un rol oficios. De exemplu, mitropoliţii prezidă sinoadele metropolitane.

continuarea in pagina urmatoare ...