Este una dintre cele mai renumite şi populare pânze ale lui Ingres.

Personajul reprezentat este asemănator cu cel din tabloul Venus cu diademă, pictat cu câţiva ani mai devreme. Ingres revine la această Venus şi o transformă într-o alegorie plină de prospeţime şi farmec. Stând în apă, cu piciorul stâng uşor îndoit, tânara fată ţine pe umăr un ulcior. Poza şi modalitatea în care Ingres o reprezintă pe femeie ne duc cu gândul la o statuie grecească.

Trupul ei cu carnaţie albă se reliefează pe un fond unitar, amintindu-ne de frumuseţea odaliscelor pictate mai devreme. Contrastul dintre liniile senzuale ale trupului i inocenţa care i se citeşte pe chip face ca scena prezentată să fie în acelaşi timp simplă şi manieristă.

Pânza Izvorul repurtează un succes imediat, multe persoane fiind dornice să achiziţioneze tabloul. Pictorul îşi vinde lucrarea cu un preţ extraordinar de mare. Scriitorul Théophile Gautier este fascinat de acest tablou datorită frumuseţii lui nevinovate iar poetul Théodore de Banville, inspirat de pânza Izvorul scrie "Naiadele argentiniene", un poem publicat în anul 1861. Izvorul intră în colecţia muzeului Louvre în anul 1878 şi, chiar în acelaşi an, tânărul Seurat execută copia acestuia.