Constantin Golescu, cunoscut sub numele de Dinicu Golescu (n. 7 februarie 1777, d. 5 octombrie 1830), a fost un boier şi cărturar român, fiu al marelui ban de Ţara Românească Radu Golescu şi al Zoiţei Florescu. Dinicu Golescu s-a căsătorit cu Zoe Farfara în 1804. Din această căsătorie s-au născut Ana Golescu (1805 - 1878) Ştefan (1809 - 1874), Nicolae (1810 - 1877), Radu Golescu (1814 - 1882) şi Alexandru (1818 - 1873).

Împreună cu fratele său mai mare, Iordache, a studiat la Academia grecească din Bucureşti.

A fost ispravnic, hatman şi mare logofăt în Muntenia. A înfiinţat în 1826, pe moşia sa din Goleşti, o şcoală în care puteau învăţa gratuit (i.e. pe cheltuiala lui) tineri indiferent de categoria socială din care făceau parte. A fost membru fondator al Societăţii literare (1827) şi a contribuit activ la apariţia primului ziar în limba română, "Curierul românesc" (1829).

Dintre scrierile sale, cea mai importantă este Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826, tipărită la Buda în 1826. Notele sale de drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socială şi culturală a Ţării Româneşti. Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindeşte trecerea de la limba română literară veche la limba română literară modernă.