Strabon (Στράβων) -în varianta latinizată Strabo- (n. 63 sau 60 î. Hr. Amaseia Pontica-(astăzi Amasya) - d. 21 sau 26 d. Hr.), era de fapt o poreclă, însemnând Saşiul, purtată de un vestit istoric şi geograf antic grec.

A studiat în Asia Minor, Armenia, Grecia, Roma şi Alexandria şi a călătorit în Europa, Africa şi Asia Mică, până la Marea Roşie.

Primele schiţe istorice, cuprinse în 47 cărţi, scrise probabil între 27 î. Hr. şi 7 d. Hr, citate de autori ce i-au urmat, s-au pierdut aproape în întregime.

Apoi a scris Geografia, pe baza propriilor observaţii şi a operelor predecesorilor săi, inclusiv Homer, Eratosthenes, Polybius şi Poseidonius. Lucrarea conţine, pe lângă material istoric, o serie de descrieri de locuri (clima, relieful, hidrografia) şi popoare, cu aspecte etnografice şi mitologice, constituind un bogat izvor de cunoştinţe despre lumea antică. Valoarea lucrării este inegală, în mare măsură fiindcă Strabo a avut o încrderere deplină în scrierile lui Homer, considerând că acesta a avut o cunoaştere exactă a locurilor şi neamurilor despre care narează în epopeile sale şi deoarece nu a inclus datele din Istoriile lui Herodot.

Geografia s-a păstrat aproape în întregime , cu excepţia unui fragment al cărţii a 7-a, din care însă au rămas totuşi numeroase fragmente. Lucrarea este împărţită în 17 cărţi.:

• 2 cărţi introductive (discuţie despre definiţia şi cadrul geografiei)

• 8 cărţi despre Europa

• 6 cărţi despre Asia

• 1 carte despre Africa, mai ales Egipt.