Obiective
Casa Poporului
Delta Dunarii
Romania: Date generale
Activitati »
» 
...
Adrese utile »
» 
...
Altele »
» 
...
Camere/radare fixe
Informatii de sezon
Judete »
» 
...
Natura »
» 
...
Obiective »
» 
...
Regiuni »
» 
...
Targuri si Expozitii »
» 
...
Transport »
» 
...

Cauta
GO!

Abonare la RSS
Articole
Cascada Urlatoarea
Reprezinta un punct deosebit de atractie. Se afla sub poalele Jepilor, deasupra ...

Poduri in Romania
      - Podul medieval din Cârjoaia- Podul medieval din ...

Cinematografe
  [Info Utile]     * Universitatea Nationala de Arta Teatra...

Cinematograf
  Cinematograf sau sală de cinema, este un loc destinat în exclusiv...

Universitatea Nationala de Art...
Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luc...

Tehnica proiectiei cinematogra...
  [Introducere în tehnica proiecţiei cinematografice] Introducer...

Filmul romanesc
Filmul românesc cunoaşte o istorie de peste un secol; în ciuda fapt...

Castru
Castrul, (în ), este o fortificaţie celtică de formă rotundă, construi...

Statiune balneara
Staţiunea balneară este o staţiune turistică şi de tratament sau profilaxie...

Partii de ski pe regiuni
[Banat]   Judetul Caras Severin 1. Partia Norica | Muntele mic | 1.200m ...

Adauga un anunt aici Plateste prin SMS 5 EUR si beneficiezi de 30 zile de afisare.

Tara Barsei

Ţara Bârsei (în germană Burzenland, maghiară Barcaság), denumită şi Depresiunea Curburii Carpatice sau Depresiunea Braşovului este o regiune istorică şi etnografică din sud-estul Transilvaniei, cu Braşov cea mai importantă localitate. Denumirea provine de la râul Bârsa (Burzen), care se varsă în râul Olt.


Geografie

Este o Depresiune dispusă în interiorul arcului Carpatic, delimitată de localităţile Apaţa la nord, Bran la sud, Vlădeni la vest şi Prejmer spre est. Este străbătută de numeroase râuri şi pârâuri repezi de munte, fiind delimitată pe o bună porţiune de râul Olt.

Ţara Bârsei este o Depresiune situată la circa 400 – 550 m deasupra nivelului mării. Ea include o serie de munţi (Postăvaru - 1.802 m, Tâmpa - 960 m, Măgura Codlei - 1.294 m) şi dealuri (Lempeş, dealurile Braşovene, dealurile Brănene, dealurile Săcelene). Culmile înconjurătoare au înălţimi mai mari.

Genetic, Ţara Bârsei este de origine tectonică, formată prin fracturarea şi scufundarea repetată a unor fragmente centrale ale Carpaţilor de Curbură, către sfârşitul pliocenului. Ulterior prăbuşirii, apele au invadat această groapă, formând un lac în care, de-a lungul vremii, s-au adunat straturi sedimentare de sute de metri grosime. La începutul cuaternarului apele s-au retras, fiind drenate de către Olt, prin defileul de la Racoş, către lacul mai mare existent în Transilvania. Relieful este modelat în continuare de agenţi externi de eroziune precum şi de acumulări torenţiale şi fluviatile. De asemenea, o mare influenţă asupra reliefului au avut-o şi cele patru mari glaciaţiuni. După sfârşitul acestora, o bună parte din terioriul Ţării a rămas mlăştinos şi sălbatic, evoluând cu timpul către o Depresiune cu câteva lacuri mai mari.

Astăzi, Ţara Bârsei prezintă trei zone distincte:

* o suprafaţă înaltă, la 550 - 600 m, de coline piemontane marginale (piemonturile Zărneştilor, Sohodolului, Săcelelor). Acestea sunt alcătuite din nisipuri şi pietrişuri, fiind foarte permeabile şi uscate. Prezintă la bază o puternică pânză freatică, provenită de la apele de infiltraţie;

* o suprafaţă joasă, sub 550 m, de câmpie piemontană, formată în urma acumulării cuaternare. Este umedă şi mlăştinoasă, străbătută de numeroase pâraie, pătura de sol fiind destul de fertilă;

* o suprafaţă de luncă aluvională inundabilă, situată în imediata vecinătate a Oltului.

 

Masivul Postăvaru, este alcătuit din calcare jurasice şi conglomerate cretacice, având un pronunţat profil de piramidă. El înconjoară staţiunea Poiana Braşov, pe latura ei nord-vestică, printr-un brâu de munţi cu aspect de măguri — Munţii Poienii Braşovului. Un pinten al Postăvarului, întins către NNE, îl reprezintă muntele Tâmpa, formaţiune calcaroasă ce se ridică la 400 m faţă de municipiul Braşov.

Măgura Codlei este alcătuită în principal din conglomerate, gresii şi marnele flişului cretacic.

Soluri


Zonele de munte din cadrul Ţării Bârsei prezintă soluri brune acide (în Postăvaru şi Măgura Codlei, pe platforma Branului) şi, local, soluri litomorfe, reprezentate prin rendzine şi rendzine brune (în Postăvaru şi în Măgura Codlei).

Pe piemonturile colinare submontane predomină solurile podzolice argiloiluviale şi cele brune podzolite (piemontul Sohodolului, piemontul Vlădeni - Crizbav - Măieruş - Apaţa). În general, aceste soluri prezintă o fertilitate scăzută, exploatarea agricolă realizându-se cu mijloace de ameliorare (îngrăşăminte chimice şi naturale etc.).

Şesul piemontan este mai fertil, fiind alcătuit în părţi aproximativ egale din soluri brune eumezobazice (treimea sudică), cernoziomuri levigate redzinice şi cernoziomuri redzinice (treimea mijlocie) şi lăcovişti.

În lunca Oltului din dreptul Feldioarei se regăsesc cernoziomuri argiloiluviale şi levigate, obiectul unor intense exploatări agricole. Restul luncii Oltului, precum şi malurile râurilor mai mari prezintă soluri aluviale de luncă, precum şi aluviuni crude, cu o fertilitate destul de ridicată, dar şi cu exces de umiditate.

Gradul de fertilitate al solurilor variază de la VI, în lunca Oltului, la XI, în zonele muntoase, compact acoperite de păduri.

Ape

Cel mai important râu al Ţării Bârsei este Oltul. Acesta intră în zonă în dreptul localităţii Lunca Câlnicului, de unde urcă spre nord şi iese în dreptul localităţii Apaţa. În şesul depresionar bârsan, până la Bod, Oltul prezintă numeroase meandre, precum şi braţe părăsite şi o luncă inundabilă considerabilă. Albia sa depăşeşte rareori zece metri în lăţime, iar adâncimea variază între 0,5 şi 4 metri. Debitul râului în dreptul localităţii Feldioara atinge în medie 30 m³/s, însă primăvara, condiţionat de factorii de climă, poate ajunge până la sute de m³/s. Spre exemplu, în 1932 s-a înregistrat o puternică undă de viitură provocată de topirea intensă a zăpezilor, ceea ce a dus la înregistrarea, în dreptul localităţii Feldioara, a unui debit de 358 m³/s şi a unui volum de circa 740 milioane m3.



Istorie


O dată aşezaţi, cavalerii colonizează în aceste zone populaţii de origine germană (saşi), care s-au aşezat printre autohtoni (români şi pecenegi) şi au asigurat ordinului militar cele necesare. Noii veniţi construiesc fortificaţii şi revigorează viaţa economică a regiunii, asigurând securitatea localnicilor. Treptat, după ce puterea acestora a crescut, cavalerii teutoni s-au desolidarizat de regele maghiar, având un conflict cu acesta încă din anul 1221. Aplanat cu ajutorul papei, peste trei ani va reizbucni din nou, maestrul ordinului vrând să treacă teritoriul stăpânit sub ascultarea Papei. De aceea, în 1225, regele maghiar a purtat o luptă decisivă împotriva ordinului, învingându-l şi alungându-l din Ţara Bârsei.

Saşii colonizaţi au rămas în continuare pe aceste locuri, sub comanda unui conte numit de rege, continuând să dezvolte regiunea. Ulterior, pe aceste locuri s-au stabilit şi unguri şi secui.

Reforma protestantă
Statuia lui Honterus din Braşov

În 1533, Johannes Honterus răspunde invitaţiei consiliului braşovean de a se reîntoarce în oraşul său natal, după ce îşi făcuse studiile la universităţile din Viena, Cracovia şi Basel. La revenirea sa, a adus cu sine şi o presă tipografică, ce îi va servi la fabricarea primelor cărţi tipărite din Transilvania.

Vreme de 9 ani, Johannes Honterus a profesat ca învăţător la şcoala săsească din oraş, făcând cunoscute în tot acest timp învăţăturile lui Martin Luther printre braşoveni.

În 1543, îi apare lucrarea „Cărticica de reformare pentru Braşov şi Ţara Bârsei”, în urmă căreia are loc reformarea bisericii. Un sprijin important în desfăşurarea acestei acţiuni i-a fost dat lui Honterus de către juzii Lukas Hirscher, Johann Fuchs şi Hans Benkner, precum şi de către conducerea Braşovului.

În acelaşi an, regina Isabella a convocat, la Alba-Iulia, o dietă, în care Honterus trebuia să fie tras la răspundere pentru fapta sa. Episcopul de Oradea dorea chiar să îl ardă pe rug, ca eretic. La dietă a mers însă doar judele Fuchs, care a susţinut cu succes cauza reformării. După întoarcerea delegaţiei braşovene, conducerea oraşului a depus un jurământ festiv prin care se lega ca, de acum înainte, să se ghideze în problemele bisericii numai după cărticica lui Honterus. Un an mai târziu, reformatorul braşovean este ales preot al oraşului.

În 1547, Honterus îşi dezvoltă lucrarea din 1543, publicând „Regulamentul bisericesc al tuturor germanilor din Transilvania”. Luther a rămas plăcut impresionat de această carte, precum şi de cel care a scris-o. Universitatea Săsească a hotărât în 1550 ca toate bisericile şi toţi preoţii saşi să se orienteze după conţinutul acelei cărţi. Honterus decedase cu un an înainte.

Marele incendiu din 1689

În dup-amiaza zilei de 21 aprilie 1689 izbucneşte în Braşov, pe Uliţa Funarilor (actuala stradă a Castelului), un incendiu înteţit de un vânt puternic. În câteva zeci de minute, focul răspândit de vânt cuprinde întreaga parte a Braşovului dinspre Tâmpa. Apar alte focare, în Târgul Cailor (G. Bariţ) şi pe strada Porţii (Republicii) astfel încât în doar câteva ore întreg Braşovul este cuprins de flăcări. Chiar clădiri izolate precum Turnul Alb, Turnul Negru, Casa Sfatului sau Biserica Neagră au fost atinse de para focului, astfel că, în scurtă vreme, acoperişurile ultimelor două s-au prăbuşit, vitraliile s-au spart, orga şi clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar altarul şi toate bunurile dinlăuntru au fost arse. A pierit şi vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu incunabule şi manuscrise vechi, şi atelierele meşteşugăreşti împreună cu sculele şi mărfurile depozitate.

S-au numărat circa 300 de victime, iar pagubele materiale au fost imposibil de evaluat. Practic, întreg oraşul a fost distrus, iar puterea economică a acestuia a fost redusă la zero. Ani la rând, Braşovul a rămas o ruină înnegrită de fum. De atunci Biserica Sf. Maria şi Turnul Negru poartă numele de „Negre”, datorită culorii zidurilor lor.

Au reuşit să fie salvate din incendiu Biserica iezuiţilor, magazia militară şi Bastionul Ţesătorilor, în dreptul cărora a fost asigurată o pază militară strictă.

Unii contemporani au lansat ideea că incendierea a fost preeditată, fiind efectuată de către trupele imperiale, la ordinul superiorilor. Se vorbeşte chiar despre bombardarea oraşului, în timpul incendiului, de către bateria de tunuri din Cetăţuie, ce reprezenta la acea vreme garnizoana trupelor habsburgice. Motivele ar fi fost multiple, printre cele mai plauzibile fiind o răzbunare împotriva răscoalei din anul precedent precum şi dorinţa de a da o lovitură luteranilor, ce nu erau simpatizaţi.



NOTA: Acest articol este disponibil sub licenta Creative Commons Atribuire-Distribuire in conditii identice si contine text din articolul Tara barsei prezent in Wikipedia.
NOTA: In cazul in care aveti cunostinta de schimbarea unor date sau informatii din articolul de mai sus va rugam sa nu ezitati sa ne contactati pe adresa contact@eurointegrator.ro
Va multumim!