Insulele Feroe (sau Insulele Faroe, în feroeză: Føroyar, însemnând "Insulele Oilor", daneză: Færøerne) sunt un grup de insule în partea nordică a Oceanului Atlantic, între Scoţia, Norvegia şi Islanda. Sunt o regiune autonomă a Regatului Danemarcei din 1948 şi, de-a lungul anilor, au preluat controlul asupra majorităţii problemelor de stat, exceptând apărarea (nu deţin o armată proprie organizată, care rămâne responsabilitatea Danemarcei, cu excepţia unei mici poliţii şi a Pazei de Coastă) şi relaţiile externe.

Numele de Feroe este dat şi unei regiuni maritime britanice. Au legături tradiţionale puternice cu Islanda, Shetland, Insulele Orkney, Insulele Hebride Exterioare şi Groenlanda. Arhipelagul a fost despărţit de Norvegia în 1815. Insulele au proprii reprezentanţi în cadrul Consiliului Nordic.

Istorie

Istoria timpurie a Insulelor Feroe este foarte clară. Conform Færeyinga Saga, emigranţii care au părăsit Norvegia pentru a scăpa de tirania lui Harald I al Norvegiei, au sosit pe insule în jurul începutului secolului IX. În secolul XI, Sigmund, a cărui familie înflorise în insulele sudice, dar care fusese aproape exterminată de invadatorii din insulele nordice, a fost trimis din Norvegia, de unde scăpase, să pună insulele sub puterea lui Olaf Tryggvason, regele Norvegiei. El a introdus creştinismul şi, deşi a fost ucis ulterior, supremaţia norvegiană s-a menţinut. Controlul norvegian asupra insulelor continuat până în 1380, când Norvegia a intrat într-o uniune cu Danemarca, care, gradat, a evoluat într-o dublă monarhie Danemarca–Norvegia. Reforma a atins Insulele Feroe în 1538. Când Norvegia a fost despărţită de Danemarca prin Tratatul de la Kiel în 1814, Danemarca a reţinut posesia Insulelor Feroe.

Monopolul comercial peste Insulele Feroe a fost abolit în 1856. De atunci, ţara s-a dezvoltat înspre o naţiune de pescari moderni, cu propria sa flotă. Trezirea naţională din 1888 s-a bazat întâi pe lupta pentru limba feroeză, dar după 1906 a avut o orientare mai mult politică, după fondarea partidelor politice ale Insulelor Feroe.

Pe 12 aprilie 1940, Insulele Feroe au fost ocupate de trupele britanice, după invazia Danemarcei de către Germania Nazistă. Această acţiune a fost luată pentru a preveni o posibilă ocupare Germană a insulelor, care ar fi avut consecinţe foarte grave în cursul Bătăliei Atlanticului. În 1942–43, inginerii regali britanici au construit singurul Aeroport din Insulele Feroe, Aeroportul Vagar. Controlul asupra insulelor a fost înapoiat Danemarcei după război, dar în 1948 a fost implememntat un regim de legi care asigurau un grad mare de autonomie locală. Insulele Feroe au refuzat să se alăture Danemarcei în intrarea în Comunitatea Europeană (acum Uniunea Europeană) în 1973. Insulele au avut dificultăţi economice considerabile după prăbuşirea industriei pescuitului în anii 1990, dar de atunci s-au făcut eforturi pentru diversificarea economiei. Suportul crescut pentru independenţă este acum obiectivul guvernului.

Economie

După probleme economice severe la începutul anilor 1990, cauzată de o scădere drastică în capturile de peşte, Insulele Feroe au revenit în ultimii ani, cu o rată a şomajului de până la 5% la mijlocul anului 1998. În orice caz, dependenţa aproape totală faţă de pescuit înseamnă că economia rămâne extrem de vulnerabilă. Feroezii speră să îşi lărgească baza economică prin construirea de noi uzine de procesare a peştelui. Petrolul găsit în apropierea suprafeţelor maritime feroeze au dat speranţe găsirii de depozite în zonele deţinute de Insulele Feroe, acestea putând fi baza unei economii prospere.

Din anul 2000, tehnologie informaţională şi proiecte de afaceri noi au fost create în Insulele Feroe pentru a atrage noi investitori. Rezultatul acestor proiecte este încă necunoscut, dar se speră ca ele să aducă o piaţă economică mai dezvoltată în Insulele Feroe.

Insulele Feroe au o rată a şomajului scăzută, dar aceasta nu este în mod necesar un semn al economiei în revenire, deoarece mulţi studenţi tineri se mută în Danemarca sau în alte ţări odată ce termină liceul. În acest fel, în urmă rămâne un număr mare de persoane de vârstă mijlocie şi bătrâni care nu deţin cunoştinţele necesare pentru a ocupa poziţiile legate de Internet în Insule.

transport

Datorită terenului stâncos şi suprafeţei relativ mici a Insulelor Feroe, sistemul de transport a fost subdezvoltat, spre deosebire de alte părţi ale lumii. SItuaţia s-a schimbat acum, infrastructura fiind extensiv. Aproximativ 80% din populaţie din insule este conectată prin tunele suboceanice şi poduri care leagă cele trei mari insule de cele trei relativ mari insule din nord-est, în timp ce cele două mari insule din sud sunt legate de zona principală prin bacuri noi şi rapide. Există o reţea de drumuri bune care duc în fiecare sat din insule, excepţie făcând cele şapte mici insule, care au câte un sat fiecare.