Oţelul Galaţi este o echipă de fotbal din Galaţi, România, fondată în anul 1964. Stadionul pe care joacă este Oţelul, care are o capacitate de circa 13.500 de locuri, toate pe scaune. La sfârşitul anilor '90 ai secolului trecut, Oţelul a fost una dintre cele mai bune echipe din România, fiind cunoscută sub apelativul de "campioana provinciei", în condiţiile în care campionatul era dominat de marile echipe din Bucureşti. Culorile clubului sunt roşu - alb - albastru.

Istorie

După mulţi ani, în urma reorganizării fotbalului gălăţean, în 1964 apare echipa Oţelul, formaţie care reprezenta nou-realizatul Combinat Siderurgic din localitate. Prima echipă a oraşului era însă Siderurgistul Galaţi, care jucase în 1963 şi o finală a Cupei României. În ediţia 1968 - 1969 o găsim pe Oţelul promovată în Divizia B, Seria 1, având în lot printre alţii pe: Şerbănescu, Moşneagu, Coman, Secăşeanu, Luban, Cerneaga, Niculescu, Crăciunoiu, Nistor, Câmpeanu, Morohai, Holmagy, Stănculescu, Ioniţa, Obreja, Ion Ionică.

În decembrie 1970, după o nouă reorganizare a fotbalului local, Oţelul devine F.C. Galaţi, care ulterior se transformă în F.C.M. Galaţi, iar în ediţiile 1974 - 1975, 1976 - 1977, 1979 - 1980 are prezenţe în Divizia A (echipa fiind ulterior reorganizată şi redenumită Dunărea Galaţi). Între timp, o parte din jucătorii fostei echipei Oţelul trec la divizionara C Dacia Galaţi, care, în ediţia 1972 - 1973 devine din nou Oţelul şi promovează pentru două sezoane în Divizia B, după care retrogradează în Divizia C şi apoi dispare.

În perioada 1976 - 1981, muncitorii de la Laminorul de benzi la rece al CSG alcătuiesc o nouă echipă şi sprijiniţi şi îndrumaţi de Iuliu Ovesea, o înscriu în campionatul municipal, câştigând succesiv campionatul municipal, judeţean şi Divizia C. Performanţa o realizeaza antrenorul Petru Moţoc şi jucătorii: Şerbănoiu, Călugăru, Cucu, Borş, Căstăian, Morohai, Ceacu, Ciurea, Pătraşcu, Pavel, Gheorghiu, Adamache, Ion Ionică, Basalîc, Ticu, Potorac, Podeţ etc. După promovare însă, locul de divizionară "B" şi o parte din jucători trec la Victoria Tecuci, care însă retrogradează după numai un sezon. Ceilalţi jucători ai echipei activează în Divizia C, la echipa Metalosport, care la finele sezonului 1981 - 1982 promovează în divizia secundă, sub conducerea antrenorului Traian Ivănescu. Cu această ocazie, echipa revine la denumirea de Oţelul, rămasă de atunci neschimbată.

Pentru o perioadă, clubul rămâne forţa a doua din fotbalul gălăţean, echipa - fanion a oraşului din sudul Moldovei fiind Dunărea CSU. Totul s-a schimbat însă în cursul anului 1985, când conducerea fotbalului local a decis ca Oţelul să devină echipa principală a oraşului, în locul echipei Dunărea CSU, care tocmai pierduse promovarea în prima divizie. În 1986 reuşeşte o spectaculoasă promovare in primul eşalon fotbalistic. Antrenorii care reuşesc aceasta performantă sunt Costică Rădulescu şi Ioan Sdrobiş, ajutaţi de un lot de jucători care printre alţii, includea pe: Călugăru, Gh.Stamate, Oprea, Ciobanu, Popescu, Stoica, Radu, Ciurea, Burcea, Smadu, Marius Stan, A.Stamate, Petrescu, Basalîc, Rusu, Vaişcovici, Antohi, Bejenaru, Dumitru, Rotaru, Lala, Anghelinei, Stan.C, Ralea etc.

În prima divizie şi cupele europene

In primul an in Divizia A gălăţenii obţin locul 11, dar în ediţia 1987 - 1988 obţin locul 4 şi dreptul de a participa în Cupa UEFA.

Primul meci în cupele europene s-a jucat la 7 septembrie 1988, într-o atmosferă de sărbătoare, în faţa a 32.000 de spectatori adunaţi pe stadionul Dunărea. Adversar era nimeni alta decât cea mai titrată echipă italiană, Juventus Torino. După un joc excelent, echipa, dirijată de Cornel Dinu a reuşit o victorie memorabilă, cu scorul de 1-0, golul fiind marcat din penalty, de Ion Profir. În retur însă, gălăţenii au plătit tribut lipsei de experienţă internaţională, pierzând cu 5-0.

La finalul sezonului s-a consemnat însă prima retrogradare, dar echipa a revenit în prima divizie în anul 1991, fără a mai retrograda de atunci.

Echipa a mai semnat alte 4 participări în Cupa UEFA în sezoanele 1997 - 1998, 1998 - 1999, 2004 - 2005 şi 2007 - 2008, ultima dată calificându-se din Cupa Intertoto, ceea ce a reprezentat o premieră pentru echipele de fotbal din România.În vara lui 2007 a câştigat Cupa Intertoto dupa o dublă victorie in finala cu Trabzonspor.

Cea mai bună performanţă în campionat este locul 4, care a fost obţinut în 1988, 1997 şi 1998. În Cupa României, echipa a jucat finala, în anul 2004, pierdută în faţa lui Dinamo Bucureşti, cu scorul de 2-0.

continuarea in pagina urmatoare ...