Vodiţa a fost o Mănăstire din apropierea satului Vârciorova, municipiul Drobeta Turnu Severin, întemeiată înainte de 1374 de către călugărul Nicodim. Ansamblul a fost reînnoit în timpul domniei lui Vlaicu Vodă (Vladislav I al Ţării Româneşti), după 1400 şi în 1689, de această dată de către Cornea Brăiloiu. Azi clădirile fostei mănăstiri sunt în ruină.

Biserica iniţială a mănăstirii este probabil primul monument al arhitecturii sacrale româneşti ridicat pe plan triconc. Acest aşa-numit tip Vodiţa I s-a păstrat doar prin fundamente. Vlaicu Vodă a ctitorit în 1370-1375 o nouă biserică, al cărei sistem de boltire este susţinut de pilaştri aflaţi de o parte şi de alta a absidelor laterale. Acest tip, numit Vodiţa II, este tot de plan triconc, dar bolta este îngustată de sistemul de susţinere. Tipul Vodiţa II este întâlnit frecvent în arhitectura Ţării Româneşti până în secolul al XVIII-lea.

Unul din cele mai vechi documente din Ţara Românească (document original, în limba slavă, pe pergament) prin care Vlaicu Vodă, domnul Ţării Româneşti, dăruieşte în anul 1374 ctitoriei sale (Mănăstirea Vodiţa) trei sate, venitul domnesc de la opt pescării de la Dunăre şi alte bunuri, este păstrat la Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti.