... continuare din pagina anterioara

Trecut şi prezent

Conacul familiei Negruzzi a fost construit în anul 1830 de către familia boierească Negruzzi. Clădirea are 3 niveluri (demisol+parter+etaj), 28 de încăperi întinse pe o suprafaţă totală de 850 de metri pătraţi, iar pereţii exteriori au grosime de aproape un metru. Conacul era înconjurat de un parc, care se mai întinde astăzi pe o suprafaţă de aproape trei hectare.

După Revoluţia din decembrie 1989, conacul şi o suprafaţă de teren de aproape 3 hectare din parcul acestuia au fost cumpărate de omul de afaceri ieşean Laurenţiu Popescu (consilier local PDAR în perioada 1992-1996), când afacerile sale erau în plină ascensiune. Acesta era proprietarul firmei Ledif SRL ce se ocupa cu producţia de încălţăminte. Începând din 1996, afacerile sale au intrat în declin, Popescu fiind arestat la 18 martie 1998 şi apoi condamnat la 2 ani şi jumătate de închisoare cu suspendare pentru înşelăciune, fals şi uz de fals, iar o mare parte din averea sa, estimată la acea vreme la 3 milioane de dolari, a fost scoasă la vânzare de către diverşi executori judecătoreşti sau bănci . Băncile au intrat în proprietatea conacului de la Voineşti.

Reintrat în afaceri în domeniul vânzării de fier vechi, Popescu a început să-şi mărească veniturile, răscumpărându-şi conacul de la bănci în anul 1999 contra sumei de 700 milioane lei vechi (43.000 de euro la acea vreme). El a început restaurarea conacului, investind, după propriile spuse, în restaurarea lui circa 350.000 de euro . Imobilul a fost racordat la reţeaua de canalizare, apă curentă şi electricitate. S-au construit alei betonate de acces şi garduri din beton şi fier forjat, s-a pavat podeaua conacului cu marmură la parter şi s-a pus mochetă la etaj, au fost construite cinci băi placate cu gresie şi faianţă, au fost instalate geamuri de termopan PVC de mahon, s-au finisat interioarele etc. În prezent, clădirea are 15 camere, 5 băi şi 3 terase.

La începutului anului 2008, Laurenţiu Popescu a scos la vânzare conacul boieresc din Voineşti, postând anunţuri pe siturile Internet specializate în acest gen de tranzacţii, în care cerea un preţ de 1 - 1,3 milioane de euro. În mai 2008, el susţinea că încheiase un precontract cu o firma belgiană care oferea 950.000 de euro plus TVA şi mai trebuia doar să parafeze actele finale .