Introducere în tehnica proiecţiei cinematografice

Cinematografie înseamnă, din punct de vedere etimologic, „scrierea mişcării” (de la cuvintele franceze „cinématique” - mişcare şi „graphie” - scriere). legat de această definiţie amintesc faptul că patentul acordat fraţilor Lumière în februarie 1895 avea titlul de „Aparat pentru obţinerea şi vizionarea imaginilor”, numit generic de către ei „Cinematograf”.

Cinematografie este înregistrarea unei serii întregi de imagini fotografice succesive, a unui obiect în mişcare cu o anumită cadenţă - analiza mişcării - şi apoi proiectarea acestor imagini cu aceeaşi cadenţă (între 16 - 18 imagini/secundă pentru film mut şi 24 imagini /sec. pentru film sonor) pentru reconstituirea mişcării - Sinteza mişcării.

Analiza mişcării, în Cinematografie, este totalitatea operaţiunilor efectuate pentru obţinerea unor faze ale mişcării, sub forma unor imagini negative sau pozitive localizate pe un purtător transparent emulsionat.

Sinteza mişcării, în Cinematografie, este totalitatea operaţiunilor efectuate pentru obţinerea efectului de mişcare de pe un film care conţine imagini pozitive - statice (faze intermediare ale unei mişcări).

(Bibliografie:Popescu Iuliu, Petculescu Alexandru, Introducere în tehnica cinematografică, Editura Didactică şi Petagogică, 1967)

continuarea in pagina urmatoare ...