Cinematograf sau sală de cinema, este un loc destinat în exclusivitate proiecţiei cinematografice.

Sala trebuie să îndeplinească o serie de condiţii pentru asigurarea unei vizibilităţi optime a spectacolului cinematografic, o bună acustică, confort şi securitate pentru publicul spectator. Parametrii tehnici şi constructivi sunt legaţi şi de sistemul de cinema: prezentare de filme pe format normal ( sălile până la apariţia formatelor late), prezentare de filme pe format ecran lat (cinemascop), prezentare de film pe format ecran lat (panoramic) sau de format special (cinerama, cinemiracle, kinopanorama, circorama, poliecran, lanternă magică).

De asemeni mai pot fi considerate săli de cinema şi sălile amenajate parţial, dotate cu aparatură fixă sau portabilă, dacă asigură condiţii bune de vizionare şi audiţie a filmelor. Acestea pot fi săli ale caselor de cultură, săli de festivităţi ale şcolilor, cluburilor sindicale, săli de laborator ale şcolilor, căminelor culturale şi ale asemenea incinte.

Capacitatea sălilor poate fi de la 50 la 2000 de locuri, în funcţie de cerinţele locaţiei unde sunt amplasate şi din consideraţiuni economice. După anii 1970, datorită dezvoltării televiziunii prin cablul, s-a trecut la o nouă redefinire a sălii de cinema, datorită scăderii numărului de spectatori. S-a mers pe construirea de multisăli, care oferă avantajul că publicul poate opta pentru vizionarea la alegere o unui gen film din cele 3 -6 propuse (film de artă, film de ficţiune,etc). Sălile componente sunt de 50 - 400 locuri, în număr de 3 - 10, în funcţie de locaţie. De asemeni numărul de personal de deservire nu creşte, realizându-se şi componenta economică. Se poate menţiona faptul că în acea perioadă în Franţa, au apărut ceace s-a numit cinematograful familial, sală de 50 - 100 locuri deservită de membrii unei familii. Datorită acestei "crize" şi neadaptabilităţii la noile condiţii de piaţă, în aceea perioadă în fosta Germanie Federală s-au închis multe săli. Construirea de multisăli s-a făcut şi prin modificare sălilor mari, spaţiul sălii fiind împarţit în 2-5 minisăli.

S-a pus problema dacă cinefilul în condiţiile dezvoltării televiziunii prin cablu va prefera ultima variantă. Însă s-a constatat că acest lucru poate fi contracarat cu nişte îmbunătăţiri ale spectacolului de cinema, profitând şi de nevoia omului de a comunica cu semenii lui şi în timpul liber şi în special cel de la sfârşitul de săptămână. Aşa s-a dezvoltat redarea sunetului în sistem Dolby, remenajearea ambientului cu fotolii comode ergonomice, climatul sălii asigurat cu aer condiţionat, condiţiile de vizibilitate îmbunătăţite prin reamplasarea fotoliilor. Cinematograful s-a mutat din marile bulevarde aproape de marile supermarkete sau chiar în ele (exemplul Moll-ului),aceasta cu scopul de a ieşi în întâmpinarea potenţialului spectator, care după efectuarea cumpărăturilor optează pentru o destindere altfel decât cea domestică. Mai profită şi de faptul că se mai întâlneşte cu un alt ins care-i împărtăşeşte gustul estetic.