Istoric

Iazul Dracşani există încă dinaintea primului război mondial, fiind realizat printr-un mic baraj de pământ, construit cu mijloace locale, care inunda o zonă mlăştinoasă din lunca râului Sitna. În anul 1925, ţăranii din comunele învecinate Flămânzi (astăzi oraşul Flămânzi), Lunca şi Suliţa s-au constituit într-o obşte care a cumpărat de la foştii proprietari, fraţii Fischer, lacul Dracşani precum şi o suprafaţă de pădure învecinată. Obştea era formată din 182 de familii: 66 din Flămânzi, 85 din Lunca, 26 din Suliţa şi 5 din alte sate. Iazul era utilizat în principal pentru piscicultură.

În perioada regimului comunist, iazul a fost naţionalizat. Au fost executate lucrări de supraînălţare a barajului, mărindu-se volumul acumulat, asfel încât să poată fi folosit şi pentru irigaţii, şi realizându-se şi o tranşă pentru atenuarea undelor de viitură. Această extindere a fost posibilă şi în urma realizării derivaţiei Siret-Sitna, care a suplimentat debitele naturale ale Sitnei cu debite suplimentare din Siret. Odată cu modernizarea barajului s-au modernizat şi descărcătorii de ape mari, astfel încât să corespundă noilor standarde şi s-a executat o protecţie amonte a barajului din plăci de beton.

continuarea in pagina urmatoare ...