Este o frontieră romană fortificată, construită la marginea vestică a vastelor păduri ale Teleormanului. Frontiera era compusă dintr-un drum ce urma linia hotarului, garnizoane militare şi un val de pământ înalt de 3 m, cu o lăţime de 10-12 m, întărit pe porţiuni cu palisade sau ziduri de piatră, precum şi un şanţ de apărare. Limesul Transalutanus se întindea pe o lungime de 235 km, fiind amplasat la o distanţă variabilă între 5-30 km est de râul Olt. Construcţia acestuia a început în 107 d.C., sub comanda lui Marcius Turbo, şi dezvoltată de Iulius Severus (120-126). Limesul a fost fortificat şi adus la dimensiunile actuale de împăratul Septimius Severus(193-211 d.C.).

Între 244-247, sub domnia lui Filip Arabul, în urma unor puternice atacuri ale carpilor şi geţilor (sau goţilor, confuzie creată de istoriografii antici) trupele romane cedează limesul pentru un timp. Romanii revin de-a lungul limesului dar cedează drumul către Rucăr-Bran care pleca din drepul comunei de azi, Băiculeşti care nu făcea parte din provincia romană dar care prezenta interes pentru Romani şi pentru carpi.

Mai târziu, va mai fi trasat şi un alt limes care traversa Oltenia, cunoscut popular sub numele „Brazda lui Novac”.

În prezent constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea de Argeş-Piteşti-Roşiori de Vede-Turnu Măgurele.