Este o grădină botanică amplasată în Jibou, judeţul Sălaj, înfiinţată în anul 1968 din iniţiativa profesorului Vasile Fati. Ea ocupă spaţiul parcului de agrement al castelului medieval care a fost reşedinţa familiei Wesselényi. Suprafaţa grădinii botanice este de 24 ha. Ea este amplasată la altitudinea de 272m, având un relief cu mari denivelări, dar şi cu întinse suprafeţe plane.

Istoric

Istoria Grădinii Botanice din Jibou începe în 1959, cu nouă ani înainte de înfiinţarea sa, când la Catedra de Biologie a Liceului din Jibou a venit profesorul Vasile Fati. În perioada respectivă liceul funcţiona cu cantină şi internat şi îşi avea sediul în castelul medieval, fosta reşedinţă a familiei Wesselényi. Noul profesor de Biologie venea de la şcoala generală din Somes Odorhei, unde avusese de asemenea iniţiative lăudabile creâd materialului didactic necesar susţinerii lecţiilor de Biologie. Astfel la fosta sa şcoală înfiinţase un laborator, un colţ viu cu animale mici, o seră cu caracter didactic, un teren experimental şi o prisacă cu albine.

Înzestrat cu o deosebită putere de muncă şi cu o tenacitate de admirat, noul profesor al liceului intuieşte potenţialul remarcabil pe care îl deţine terenul din jurul liceului şi vechiul parc de agrement, cu diversitatea speciilor ce se găseau plantate aici. Acest parc trebuia valorificat. Evident că cea mai bună idee era de a fi înfiinţată o grădină botanică. Această idee odată apărută trebuia şi pusă în aplicare. Abia de aici începeau adevăratele greutăţi. Exista şi o primă problemă, terenul viitoarei Grădini botanice. Liceul nu avea în acea perioadă în administrare decât 5 ha de teren, pe care se găseau clădirile, curtea liceului cu câteva terenuri pentru joaca elevilor, restul parcului era cuprins în patrimoniul silvic. O primă măsură care a dus la punerea bazei Grădinii Botanice a fost hotărârea Ministerului Silviculturii de a fi scoasă din amenajarea silvică şi predată spre folosinţă Grădinii Botanice o suprafaţă de teren de 7 ha. Peste câţiva ani, în 1975 printr-o hotărâre a Primăriei locale se mai predau Grădinii Botanice încă 6 ha de teren din rezerva de stat. În anul 1978, pe un teren alăturat Grădinii Botanice numit „Valea Viilor” a fost barată valea cu acelaşi nume şi a început amenajarea unui lac de acumulare. Apa lacului era necesară udării plantelor din Grădina Botanică.

Concomitent cu activitatea neobosită susţinută de Pof. Vasile Fati, în înfiinţarea Grădinii Botanice un rol hotărâtor l-a avut studiul amplu efectuat între 1959-1968, asupra condiţiilor pedo-climatice şi floristice ale zonei, studiu efectuat sub îndrumarea şi consultarea unor remarcabili botanişti ai României, ca prof. dr. Alexandru Borza întemeietorul Grădinii Botanice a Universităţii din Cluj, prof. dr. Ion T. Tarnafschi directorul Grădinii Botanice a Univesităţii din Bucureşti, prof. dr. Emilian Topa, prof. dr. Eugen Ghişa, prof. dr. Onoriu Raţiu, dr. Felician Micle şi dr. Ioan Gherghely. Pe baza recomandărilor şi referatelor întocmite, profesorul Vasile Fati elaborează memoriul de înfiinţare a Grădinii Botanice. Memoriul a fost aprobat de Ministerul Învăţământului cu nr. 128805 din 1968. Astfel a luat nastere cea mai nouă grădină botanică din ţară. Primul director a fost prof. Vasile Fati, profesor de ştiinţe naturale al Liceului din Jibou.

continuarea in pagina urmatoare ...