Mănăstirea Teodoreni, întâlnită şi sub denumirea de Mănăstirea Todireni, este o mănăstire de maici amplasată în municipiul Suceava, pe Str. Cuza Vodă nr. 19, în cartierul Burdujeni. Ea a fost ctitorită în anul 1597 de către postelnicul Teodor Movilă, fratele mai mare al domnitorului Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606).

Ansamblul Mănăstirii Teodoreni a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-B-05463 şi fiind alcătuit din următoarele 4 obiective . Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu numeroase moşii şi sate (Adâncata, Nagoreni, Gruşeviţa), Teodorenii devenind una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova.

Împrejurimile din jurul mănăstirii erau nelocuite. Pentru a lucra moşiile mănăstirii au fost aduşi aici ţărani ruteni din părţile Storojineţului, cărora li s-au dat o bucată de pământ pentru a-şi construi case. Astfel s-a format satul Teodoreni. Treptat, aici s-a aşezat şi populaţie românească. Proprietarul moşiei Teodoreni, marele logofăt şi cronicarul Miron Costin, pe vremea când era pârcălab de Hotin, a apelat la un baci pe nume Burduja pentru a transmite mesaje către slujbaşii săi din Teodoreni. Numele localităţii s-a schimbat astfel din Teodoreni în Burdujeni.

Biserica a fost restaurată de boierii din familia Costin în secolul al XVII-lea. La data de 19 februarie 1664, domnitorul Eustratie Dabija şi Miron Costin (urmaş al ctitorului prin căsătoria cu Elena, nepoata lui Teodor Movilă) au închinat Teodorenii către Mănăstirea Sfântul Pavel de la Muntele Athos, aici instalându-se călugări greci. Biserica a fost devastată în timpul războiului ruso-turc din 1769-1774, chiliile au fost arse şi zidurile prăbuşite.

În anul 1785 s-au efectuat lucrări de restaurare a lăcaşului de cult, sub îngrijirea egumenului Anania, mitropolit al Sevastiei. Cu acest prilej, au fost refăcute zugrăvelile şi iconostasul de către zugravul grec Veniamin din Troada şi s-a adăugat o tâmplă, importantă din punct de vedere artistic. Mitropolitul Anania a înfiinţat aici şi o şcoală de catiheţi, care a funcţionat până la desfiinţarea mănăstirii. La această şcoală a studiat în anii '20 ai secolului al XIX-lea şi Neofit Scriban, viitorul arhiereu şi pedagog. Printre stareţii mănăstirii s-a numărat şi ieromonahul Iosif Gheorghian (1863), viitorul mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române.

Legea secularizării averilor mănăstireşti din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moşiile deţinute, iar Mănăstirea Teodoreni a devenit biserică de mir. Pe rând, proprietăţile fostei mănăstiri sunt cedate către diverse instituţii: clădirea chiliilor a fost utilizată drept cazarmă de către armata austriacă etc. Ea a fost distrusă de către un incendiu de mari proporţii din anul 1917.

S-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1986 şi 1993.

În anul 1992, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei a reînfiinţat Mănăstirea Teodoreni, de această dată cu obşte de maici. A fost construită o clădire din zid pentru chilii, bucătarie, trapeză, stăreţie, magazii şi beciuri. Maicile desfăşoară aici activităţi de restaurare a icoanelor, broderiilor, manuscriselor şi cărţilor religioase.

Intrarea în complexul mănăstiresc se face pe sub turnul clopotniţei. Acesta datează din aceeaşi perioadă cu biserica, având un plan de construcţie asemănător cu cel de la Biserica Sfântul Dumitru din Suceava. Incinta dreptunghiulară a bisericii este înconjurată de ziduri de piatră înalte de peste 2 metri.

Printre odoarele Mănăstirii Teodoreni care se mai păstrează şi astăzi menţionăm cărţi vechi cu litere chirilice şi greceşti, icoane vechi, vase liturgice şi odăjdii.

continuarea in pagina urmatoare ...