Este situat în vecinătatea Catedralei Romano-Catolice. A fost construit în secolul al XV-lea, având rolul de reşedinţă a principilor Transilvaniei, fiind modificat şi extins în secolele al XVI-lea–al XVII-lea. Iniţial, clădirea a avut drept destinaţie reşedinţa Capitoliului Romano-Catolic, adică locul unde se redactau şi se autentificau acte. Din secolul al XVI-lea, a fost reşedinţă princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 şi 1600, edificiul a servit ca reşedinţă a voievodului Mihai Viteazul.

Cladirea a fost grav avariată de turci şi tatari, în timpul mariilor invazii din 1658 şi 1662. În urma cuceririi Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic, palatul a fost transformat în cazarmă, rămânând cu acest statut timp de trei secole. Din secolul al XVII-lea, a găzduit garnizoana austriacă cu arsenalul şi cazarma de artilerie, iar în decembrie 1918 a fost atribuit Comenduirii Regimentului 21 Infanterie.

În cronicile străine ale vremii, Palatul Princiar a fost descris ca un Edificiu foarte luxos, împodobit cu fresce şi scări de marmură. Clădirile sunt grupate în jurul a două curţi de formă patrată. Edificiul este unul reprezentativ pentru spaţiul transilvan şi din punct de vedere arhitectonic, regăsindu-se stilurile gotic, renascentist şi baroc.

În prezent,(martie 2009) clădirea se află într-o stare de degradare accentuată, primăria municipiului Alba Iulia făcând eforturi pentru a o include într-un proiect de restaurare.