Este un municipiu din Judeţul Argeş, din regiunea Muntenia, România. Este situat în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580-600 m şi la o distanţă de 62 km de Piteşti (pe direcţia N-NE, pe şosea), 47 km de Curtea de Argeş (la E), 84 km de Braşov (la S-SV) şi 66 km de Târgovişte (la V). Este străbătut de Râul Târgului. Are o suprafaţă de 11,7 km² şi populaţie de 38.209 locuitori (potrivit recensământului din 2002). Cunoscut drept prima reşedinţă domnească din Ţara Românească, aici îşi are originea primul document cunoscut în limba română, Scrisoarea lui Neacşu.

Administraţie

Municipiul este format din 8 cartiere:

• Centru

• Tabaci

• Flămânda

• Rotunda

• Vişoi

• Schei

• Grui

• Mărcuş

• Valea Româneştilor

Istoric

Prima menţiune documentară datează din 1300 (alte surse menţionează anul 1292), Câmpulungul fiind cel mai vechi oraş din Ţara Românească. Până în secolul XVII a trăit aici o însemnată comunitate săsească. Prezenţa umană în această zonă este însă mult mai veche. Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza oraşului, cât şi în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul oraşului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenţei unei aşezări omeneşti.

|Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraş, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel şi cele de la Apa Sărată şi Bughea de Sus, care aparţin culturii dacice târzii.

Istoria Veche

Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza oraşului, cât şi în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 î.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul oraşului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenţei unei aşezări omeneşti.

Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I î.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraş, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel şi cele de la Apa Sărată şi Bughea de Sus, care aparţin culturii dacice târzii.

La Cetăţeni-Muscel, aşezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existenţa aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de mărfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi aşezări dacice din ţară.

După 106, anul cuceririi Daciei de către romani, fiind o provincie de graniţă a Imperiului Roman, Dacia are un important rol de apărare împotriva atacurilor barbare, aceasta presupunând construirea unor linii de fortificaţie punctate de existenţa unor castre de pamânt sau piatră.

Limesul reprezintă o noţiune al cărei conţinut a evoluat pe parcursul secolelor începând de la cel de limita despărţitoare a unui teren şi pâna la cel de frontieră fortificată în faţa unui teritoriu încă necucerit, în scopul instituirii unui obstacol.

Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificaţiile şi trupele de graniţă, aveau misiunea de a supraveghea, apăra, respinge mişcările şi eventualele incursiuni ale inamicului.

Unul dintre limeşurile din Dacia este limeşul transalutanus, care se întinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanţa variabilă de 10-15 km E de Olt. Malul limeşului nu este continuu. De la râul Argeş este înlocuit de cursul Râului Doamnei şi al Râului Târgului.

După anul 245 d.Hr., în urma puternicelor atacuri carpice, limeşul transalutanus a fost abandonat şi graniţa a revenit pe Olt (limeşul Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale Limes Transalutanus, cel de la Jidava (astăzi Apa Sărata, localitate inglobată în oraşul Câmpulung) este singurul construit în piatra şi caramidă şi, în acelasi timp, cel mai mare. Castrul avea forma dreptunghiulară, era înconjurat cu un zid de incinta prevăzut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi şi semicirculare la colţuri si avea rolul de a controla drumul prin pasul Bran.

continuarea in pagina urmatoare ...