Obiective
Casa Poporului
Delta Dunarii
Romania: Date generale
Activitati »
» 
...
Adrese utile »
» 
...
Altele »
» 
...
Camere/radare fixe
Informatii de sezon
Judete »
» 
...
Natura »
» 
...
Obiective »
» 
...
Regiuni »
» 
...
Targuri si Expozitii »
» 
...
Transport »
» 
...

Cauta
GO!

Abonare la RSS
Articole
Cascada Urlatoarea
Reprezinta un punct deosebit de atractie. Se afla sub poalele Jepilor, deasupra ...

Poduri in Romania
      - Podul medieval din Cârjoaia- Podul medieval din ...

Cinematografe
  [Info Utile]     * Universitatea Nationala de Arta Teatra...

Cinematograf
  Cinematograf sau sală de cinema, este un loc destinat în exclusiv...

Universitatea Nationala de Art...
Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luc...

Tehnica proiectiei cinematogra...
  [Introducere în tehnica proiecţiei cinematografice] Introducer...

Filmul romanesc
Filmul românesc cunoaşte o istorie de peste un secol; în ciuda fapt...

Castru
Castrul, (în ), este o fortificaţie celtică de formă rotundă, construi...

Statiune balneara
Staţiunea balneară este o staţiune turistică şi de tratament sau profilaxie...

Partii de ski pe regiuni
[Banat]   Judetul Caras Severin 1. Partia Norica | Muntele mic | 1.200m ...

Adauga un anunt aici Plateste prin SMS 5 EUR si beneficiezi de 30 zile de afisare.

Pitesti

Piteşti este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Argeş, România. Oraşul are renumele de "Oraşul Lalelelor", aici fiind găzduit anual un important festival, Simfonia Lalelelor.

 

Timpuri străvechi

Aşezat pe dealurile de pe malul drept al Argeşului, Piteştiul este unul dintre cele mai vechi oraşe din România. Urme ale existenţei omului în această arie datează din paleolitic, fiind „cel mai puternic centru al activităţii umane din paleoliticul inferior în Europa, principala verigă de legătură dintre Africa şi Asia de sud-est, care erau, până nu demult, zone în care se cunoştea cultura de prund”. Descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform căreia tribul condus Dromihetes (sec. IV-III î.e.n.) şi-a avut rădăcinile în această zonă, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populaţie de pe malurile Argeşului). În perioada daco-romană, oraşul a făcut parte din regiunea Moesia Inferior, iar mai târziu din Dacia Malvensis. Din acea perioadă datează şi numeroasele fragmente de zidărie, ceramică şi monede. Cel mai important monument din judeţ, datând din acea perioadă, este Castrul Roman de la Albota care era o tabără militară fortificată construită pe graniţa estică a Daciei. În epoca medievală, Piteştiul desfăşura schimburi economice cu popoare de la sud de Dunăre, menţionând aici Imperiul Bizantin.

 

Istorie modernă

Piteştiul a fost reşedinţa, temporară, voievozilor Basarab Ţepeluş cel Tânăr, Mihnea cel Rău şi Vlad cel Tânăr. Oraşul s-a dezvoltat gradual, de la sat şi târg ajungând la titlul de oraş, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Însă prima atestare documentară datează din 20 mai 1388 când domnitorul Mircea cel Bătrân întăreşte Mănăstirea Cozia „o moară în hotarul Piteştilor". Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Piteşti, alături de Câmpulung, Curtea de Argeş, Brăila şi Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. Prima menţionare a Piteştiului ca oraş apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui Vlăduţ. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 este semnalată existenţa curţilor domneşti la Piteşti. Hrisovul se încheia astfel: „Şi eu Moisi scriitor, care am scris în noile curţi din oraşul Piteşti…”.

 

Ea mai este confirmată, la 27 august 1582, atunci când se face referire la organizarea orăşenească a comunităţii, conduse de un judeţ şi de 12 pârgari. În oraş au avut proprietăţi numeroşi boieri şi dregători, dintre aceştia cei mai de seamă au fost Goleştii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craioveştii, dar şi doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) şi domnitorul Neagoe Basarab, acesta din urmă construind între 1512 şi 1521 la Piteşti curtea voievodală. Pe baza unei mărturii scrise, datând din anul 1640, se vorbea despre numeroasele biserici, dar şi de cele 200 de case care adăposteau circa 1.000 de suflete. În anul 1656, sub domnia lui Constantin Şerban şi a doamnei Bălaşa, se construieşte pe fundaţiile unui vechi lăcaş, Biserica Domnească Sfântul Gheorghe. Aflată în inima oraşului, biserica a fost prima compoziţie supraetajată pe coloane de cărămidă din Ţara Românească.

 

Între 19 octombrie şi 8 noiembrie 1714, la porunca domnitorului Ştefan Cantacuzino, Piteştiul l-a găzduit pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman şi se întorcea spre Pomerania suedeză şi era însoţit de numeroase trupe. În toată această perioadă, piteştenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiţi să-i hrănească în condiţiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grâu, orz şi furaje.

 

Până în 1746, Piteştiul, avea şapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza oraşul ca pe „un târguşor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boiereşti şi locuinţele ispravnicilor de district”. Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimţit violent la Piteşti, Biserica Sfântul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia. Această biserică a fost reconstruită, cu toate că în 1848 aceasta a mai fost distrusă de un incendiu.

 

Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul că în oraş erau 1.011 familii, circa 700 de case şi aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial stabileau numărul caselor de locuit la 773, fiind împărţite în 4 cartiere, 14 mahalale, 5 tăbăcării, iar numărul animalelor însumau numai 1.000 de capete, fiind distribuite în 4.000 de gospodări. La recensământul din 1859, Piteştiul avea 7.229 de locuitori care distribuiţi 1.889 de clădiri. În acea perioadă, populaţia era formată din agricultori şi liber-profesionişti (65%), meseriaşi (20%), comercianţi (15%) şi fabricanţi (0,2%).

 

 

Etimologie

  • Nicolae Iorga consideră ca numele Piteşti provine de la antroponimul „Pitul”, „Ca să se ajungă la Câmpulung, cine vrea să se coboare la satul Pitului, de unde Pitestii (cf. Pitulescu, Titu, Titesti), care, fiind la răscruce, a devenit mai târziu târg si la urmă oraş, trebuie să încalece spinările de dealuri …”

 

  • Aurelian Sacerdoteanu arăta că „în nume trebuie admis ca sigur radicalul Pit. Radicalul Pit intrat în toponimie trebuie să fie foarte vechi, de vreme ce i s-a pierdut sensul. Adăugarea sufixului -esti arată de asemenea o perioadă străveche. Raritatea toponimului Piteşti impune concluzia că nu provine prin fenomenul de roire a satelor”.

 

  • Iorgu Iordan arăta următoarele: „Pitea = pită, pâine , cu sufixul –ea”.

 

 

Stema

Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbãri, însă a păstrat principalele elemente simbolistice. Vechia stemă avea forma unui scut albastru şi un turn medieval pe care se află un vultur ce ţine în gheare steagul României. Turnul medieval, simbolizeazã dinastia Basarabilor, cei ce se fac vinovaţi pentru organizarea Ţării Româneşti. Vulturul, este simbolul latinităţii, fiind întâlnit pe mai multe steme din românia, aceasta întruchipeazã curajul, puritatea, libertatea, hotărârea şi puterea. Scutul albastru, simbolizeazã cerul.

 

 

 

 

continuarea in pagina urmatoare ...



NOTA: Acest articol este disponibil sub licenta Creative Commons Atribuire-Distribuire in conditii identice si contine text din articolul Pitesti prezent in Wikipedia.
NOTA: In cazul in care aveti cunostinta de schimbarea unor date sau informatii din articolul de mai sus va rugam sa nu ezitati sa ne contactati pe adresa contact@eurointegrator.ro
Va multumim!