Situată la vest de satul Colţeşti (în , în ) şi la cca 5 km sud-vest de comuna Rimetea (în , în ), judeţul Alba, a fost construită în jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Colţeşti, ca Cetate locuibilă şi Cetate de refugiu.

Istoric

A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al unei klippe calcaroase, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităţilor Rimetea şi Colţeşti. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripţie care menţionează ca familia Thoroczkay a construit castelul în secolul XIII Panoul informativ de la intrarea în Cetate, oferă turiştilor următoarele date suplimentare:

„Cetatea nobiliară Colţeşti.

Atestată documentar încă de la sfârşitul secolului XIII ca aparţinând familiei Thoroczkay, Cetatea de la Colţeşti este un exemplu de fortificaţie adaptată la condiţiile terenului, fiind construită pe o înălţime stâncoasă cu două pante abrupte. Conservată relativ bine, în ciuda distrugerii parţiale de către austrieci în 1713, Cetatea ridicată pe parcursul a doua secole prezintă un plan alungit orientat nord-sud. Cea mai veche etapă o constituie un turn-donjon, aşezat pe stânca cea mai înaltă, păstrat azi doar parţial şi un al doilea turn-locuinţă ce cuprindea cinci etaje. Cele două turnuri erau legate între ele de ziduri, formând o curte interioară. În partea de sud, pe stâncă, se află un corp de clădire cu mai multe încăperi, aparţinând secolelor XIV-XV, cărora li s-a adăugat o curte interioară, protejată de o barbacană, etapă de construcţie aparţinând secolului XVI”. .

În anul 1470 Cetatea a fost confiscată de regele Matei Corvin şi dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de ţăranii conduşi de Gheorghe Doja.

Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) in cadrul revoltei Curuţilor, familia nobililor de Trascău (Thoroczkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu Cetatea lor, distrusă în anul 1713 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonţi).

Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei şi Cele două turnuri laterale.

Cetatea este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Alba , elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.