Teatrul Naţional şi Opera Română şi-au deschis porţile, odată cu prima reprezentaţie în limba română, la 14 mai 1919, ca expresie a renaşterii spirituale care a urmat Unirii Transilvaniei cu România din 1918. Au fost puse în scenă de artiştii Teatrului Naţional din Bucureşti spectacolele Poemul Unirii de Zaharia Bârsan şi Răzvan şi Vidra de B.B. Hasdeu. Oficial, stagiunea Teatrului Naţional a fost inaugurată la 1 decembrie 1919, marcând un an de la Marea Unire. Cu acest prilej, s-au jucat piesele Poemul Unirii şi Se face ziuă, ambele de Zaharia Bârsan, care a fost şi primul director al teatrului. În 2 decembrie 1919, a fost reprezentată întâia premieră a primei stagiuni, drama Ovidiu de Vasile Alecsandri, cu acelaşi Zaharia Bârsan în rolul titular.

Istoric

Edificiul a fost construit iniţial pentru Teatrul Naţional Maghiar. Lucrările au început în 1904 şi au fost finalizate în 1906 fiind executate de celebra firmă Helmer şi Fellner pe locul fostei pieţe de lemne a oraşului. Clădirea fost inaugurată în ziua de 8 septembrie 1906. Primul său director a fost dr. Janovics Jenő. Începând cu 1919, a adăpostit Teatrul Naţional Român, iar Teatrul Maghiar s-a mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central şi râul Someş, în care funcţionează şi în prezent.

Clădirea adăposteşte atât Teatrul, cât şi Opera Română, fiind construită în stil baroc-rococo, cu o capacitate de 1000 de locuri şi trei rânduri de logie. Sarcina realizării edificiului a fost dusă la capăt de celebra firmă constructoare de teatre Helmer şi Fellner.

După Dictatul de la Viena, din 1940, Teatrul şi Opera se mută la Timişoara, revenind la Cluj din 1945.

De-a lungul timpului, Teatrul Naţional din Cluj s-a impus ca unul dintre principalii promotori ai culturii române din Transilvania. Întreaga operă dramatică a lui Lucian Blaga a fost jucată aici în premieră absolută. Denumirea sa actuală este Teatrul Naţional „Lucian Blaga”.

continuarea in pagina urmatoare ...