In localitatea veche Istria, ce a constituit unul dintre cele mai dezvoltate orase ale Scitiei Mici si unul dintre cele mai mari centre ale lumii elenistice, au fost construite porturi fluviale pe bratele Dunarii pentru usurarea schimburilor comerciale din jurul Deltei. Unul dintre cele mai importante porturi fluviale a fost Prohila (Braila de astazi), unde se aduna graul acestei regiuni fertile. Asezarea privilegiata a Prohilei pe malul stang al Dunarii la o distanta mica de gurile lui de varsare, a ajutat-o sa se dezvolte foarte repede.

Orasul este amintit si de catre hronograful bizantin Laonicos Halcocondilis, cand prezinta campania sultanului Mohamed din 1462 impotriva voievodului Tarii Romanesti, Vlad Tepes. Acesta ne marturiseste cum a fost atunci arsa ca pedeapsa "Braila, orasul Dacilor, unde acestia fac cel mai mare comert dintre toate orasele tarii". Braila a fost ocupata de catre turci la 1554, care pentru a pazi orasul au construit imediat o fortareata puternica, ce domina portul si fluviul. Prin noul ei rol, ca important centru al turcilor pe Dunare ce oferea posibilitatea unei comunicari rapide cu Constantinopolul prin intermediul fluviului si al marii, Braila a devenit un refugiu sigur al voievozilor Romani ce isi pierdeau tronul. In Braila cu ajutorul turcilor au fost reglementate multe chestiuni ce aveau legaturi cu curtea Tarii Romanesti.

Elementul grecesc a existat si inainte de 1829 insa, prin conditiile favorabile practicarii comertului, numarul grecilor s-a marit in general cu emigranti din insulele ionice, care aveau cetatenie engleza si gaseau usor de lucru. Primul grec ce a investit pe scara mare in navigatia pe Dunare a fost Stefanos Xinos, care a venit la Braila din Londra intre anii 1857-1858 si a infiintat "Societatea de Navigatie Greco-Rasariteana".

Pe fatada criptei, unde se gaseste izvorul, exista urmatoarea inscriptie pe care citim: "Comunitatea Greaca din Braila a asezat piatra de temelie a Bisericii Grecesti Buna Vestire, la 8 Septembrie 1863." Arhitectul bisericii Buna Vestire a fost Avram Ioannidis din Prusa. Acesta a proiectat o Biserica prodigioasa si stralucitoare in cruce inscrisa, cu o clopotnita inalta pe fatada bisericii, care a fost construita de catre mesterul Constantinos Nicolaou. Clopotnita a fost construita la 13 August 1872.

La cutremurul din 1940 s-a prabusit constructia superioara a clopotnitei care dupa aceea a fost construita mai joasa. Prima cupola s-a prabusit la 18 Ianuarie 1868, din cauze necunoscute si lucrarile au fost intrerupte pe o perioada de un an de zile pentru cercetarea celor intamplate. Ioannidis a cerut permisiunea comunitatii la 13 Februarie 1869, pentru a se duce in Budapesta sa cerceteze cauzele care au provocat prabusirea cupolei.

Ceva asemanator s-a construit in aceeasi perioada la Constantinopol. Este vorba de Biserica Greaca Sfanta Treime din Taxim (1867-1880), lucrare a arhitectului Vasilios Ioannidis. Arhitectul Vasilios Ioannidis, ce a proiectat Biserica Sfintei Treimi (1867-1880) din Taxim, nu este exclus sa fi fost inrudit cu Avraam Ioannidis. Biserica este cea mai mare constructie post-bizantina din Constantinopol si prezinta elemente arhitectonice asemanatoare cu Biserica din Braila (1863-1872).

Din numarul mare de icoane portabile care sunt agatate pe peretii laterali ai naosului si ai sfantului altar cea mai insemnata este Icoana Maicii Domnului Odighitria cu iconostas, donatie a marelui comerciant de cereale Ioannis D. Rallis. Caracteristicile artistice ale icoanei ne conduc sa o datam in secolul al XV-lea, dupa cum ar fi forma fetei Maicii Domnului cu lumini destul de accentuate si flexibile precum si nimbul ornamentat al Maicii Domnului si al lui Hristos, fara insa sa excludem o datare a ei ulterioara, din moment ce caracteristicile de mai sus se intalnesc si la icoanele secolului al XVI-lea. Provenienta icoanei ramane necunoscuta, dar nu este exclus sa fi facut parte din tezaurul familiei Rallis, ce isi avea radacini in Bizant.

Biserica a suferit stricaciuni grave, atat la exterior cat si la interior si este nevoie de o interventie urgenta a specialistilor pentru restaurarea si consolidarea ei. Multe eforturi pentru restaurarea acestei capodopere a Balcanilor sunt depuse de catre episcopul Dunarii de Jos Casian, la care este dispus sa ajute si dl. Dimitrie Grigoriade, grec din Romania, ce locuieste astazi in Grecia.