La mica distanta de Tg. Neamt si la circa 7 km de DN 15 C (ramificatia se deschide in dreptul km 38.8) se afla Manastirea Agapia la o altitudine de 480 m. Complexul manastiresc cuprinde de fapt 2 cladiri: Agapia veche , ridicata de Petru Schiopul in 1585 si Agapia Noua, zidita de fratele domnitoului Vasile Lupu, hatmanul Gavril in 1642 si refacuta de domnitorul Sutu dupa incendiul din 1821. Aceasta ultima Biserica al carei stil imbina caracteristici ale stilului bizantin , este o veritabila bijuterie arhitecturala.

Biserica din incinta a fost construita din piatra si caramida dupa un plan arhitectural treflat, asemanator Bisericii "Trei Ierarhi" din Iasi, cu turla pe naos, de catre arhitectul Ionasc (Enache) Ctisi, Constantinopolitanul (arhitect de curte al lui Vasile Lupu), cu cheltuiala Hatmanului Gavriil (fratele domnitorului Vasile Lupu si a sotiei sale, Liliana, in perioada anilor 1642-1644. In anii urmatori, s-a construit zidul de incinta, cu chilii etajate si turnul clopotnita, prin portalul caruia se patrunde in Manastire. Sfintirea a avut loc la 12 septembrie 1647, fiind oficiata de mitropolitul Varlaam al Moldovei, inconjurat de un mare sobor de preoti si calugari, la care a participat si domnitorul Vasile Lupu, cu toata boierimea Moldovei. Pentru ziua sfintirii, hatmanul Gavriil impreuna cu Cneaghina Liliana a comandat si a donat bisericii o evanghelie scrisa pe pergament si impodobita cu frumoase miniaturi cu portretele evanghelistilor, de catrevestitul copist Ivanco, de la Episcopia Radautilor, monah provenit de la Manastirea Putna.

Construcţia bisericii mari de la Agapia, care a păstrat hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil", a început la 16 octombrie 1642 şi s-a încheiat la 3 septembrie 1644, aşa cum se menţionează în pisania păstrată pe faţada sudică, deasupra intrării:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Iată eu robul lui Dumnezeu, Gavriil Hatman cu Cneaghina Liliana, făcut-am şi am zidit această Mănăstire Agapia din nou zidită, în zilele blagocestivului şi de Hristos iubitorului Domnului nostru Ioan Vasile Lupu Voievod. Şi s-a început zidirea în anul 7150 (1642) octombrie 16 zile şi s-au săvârşit la anul 7152 (1644) septembrie în 3 zile şi s-au sfinţit în anul 7155 (1647) septembrie 12.

După cum se cunoaşte, valoarea deosebită şi faima Mănăstirii Agapia îşi are obârşia în acea minunată pictură executată în anii 1858-1861 de către Nicolae Grigorescu. Deşi avea numai 20 de ani când a început să zugrăvească interiorul bisericii de la Agapia, "Meşterul Nicu" încheie aici în mod strălucit o întreagă etapă din activitatea sa artistică, lăsând posterităţii o adevărată capodoperă a picturii religioase din secolul al XIX-lea, în faţa căreia istoricul şi criticul de artă George Oprescu se extaziază remarcând pe bună dreptate:

Ce minunată impresie de plenitudine, de bogăţie de forme şi de culori, de inventivitate şi de just echilibru în contopirea reminescenţelor clasice cu viziunea proprie. În Pictura noastră din secolul al XIX-lea, nimeni înainte de el nu fusese în stare să dea o atât de strălucită probă de maturitate şi aceasta la o vârstă când cei mai mulţi artişti se găsesc încă la primele lor începuturi.

Într-adevăr, lucrând în stil neoclasic, Nicolae Grigorescu aduce totuşi o serie de elemente novatoare izvorâte din propria concepţie despre artă, din realităţile locale, dar şi din marile opere ale titanilor Renaşterii: Rafael, Leonardo Da Vinci, Tizian etc.

În icoanele din catapeteasmă, dar mai ales în portretele şi compoziţiile murale, domină un puternic suflu de realism şi de viaţă, de autenticitate şi de mişcare, pe care numai temperamentul şi geniul acestui mare artist îl puteau ridica până la calitatea de atribut al valorii perene. Îngerul părăsindu-l pe Tobie, inspirată din Rembrandt şi pictată în partea superioară a zidului dintre pridvor şi pronaos, Punerea în Mormânt a Mântuitorului, executată după Tizian pe arcul dintre pronaos şi naos, Cina cea de taină din catapeteasmă, Sfânta Treime din bolta pronaosului, Ruga în Grădina Ghetsimani, Iisus ducându-şi Crucea spre Golgota, Ieremia plângând ruinele Ierusalimului sunt doar câteva dintre numeroasele zugrăveli de la Agapia care uimesc prin expresivitatea lor şi care apar Constant în enumerarea celor mai valoroase lucrări realizate în arta noastră plastică din secolul trecut. Pe zidurile de nord şi de sud ale naosului, în apropierea absidelor laterale, Nicolae Grigorescu a zugrăvit două portrete de mari proporţii, cele ale Sfinţilor Teodor şi Eustaţiu, sfinţi militari - unul roman şi celălalt dac - simboluri vii şi cu o mare forţă sugestivă, ale obârşiei poporului nostru. Considerăm însă că nici o compoziţie nu reuşeşte să pună în evidenţă geniul şi gândirea artistică a lui Nicolae Grigorescu aşa cum o face Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, o scenă monumentală ce domină peretele sudic al pronaosului. Este o compoziţie de mari proporţii la care pictorul a fost nevoit să construiască o arhitectură specifică scenei. Această scenă cu multe personaje, impresionează prin plasticitatea expresiilor şi caracterul distins al multor personaje, precum şi abundenţa de lumină şi transparenţa mediului aerian, care-i dă acestei scene un efect artistic excepţional - Ciucanu Eustochia. Pictura lui Nicolae Grigorescu constituie, fără îndoială, o nepreţuită podoabă a mănăstirii şi nu este nici o exagerare în cuvintele lui Mihail Kogălniceanu care aprecia că ... prin bogăţia compoziţiei, adevărul şi vivacitatea coloritului lor, tablourile de la Agapia formează pentru Moldova o adevărată galerie de pictură, care va atrage întotdeauna admiraţia românilor şi stima străinului cunoscător care ar călători prin acele îndepărtate locuri.

In incinta manastirii, se afla un muzeu, care contine o serie de picturi ale lui Grigorescu, precum si unele obiecte din secolele XVI-XVII. de asemenea pot fi vazute fotografiile catorva din personaliatile marcante ale culturii romanesti, care au vizitat cu diferite ocazii Manastirea Agapia.