Obiective
Casa Poporului
Delta Dunarii
Romania: Date generale
Activitati »
» 
...
Adrese utile »
» 
...
Altele »
» 
...
Camere/radare fixe
Informatii de sezon
Judete »
» 
...
Natura »
» 
...
Obiective »
» 
...
Regiuni »
» 
...
Targuri si Expozitii »
» 
...
Transport »
» 
...

Cauta
GO!

Abonare la RSS
Articole
Cascada Urlatoarea
Reprezinta un punct deosebit de atractie. Se afla sub poalele Jepilor, deasupra ...

Poduri in Romania
      - Podul medieval din Cârjoaia- Podul medieval din ...

Cinematografe
  [Info Utile]     * Universitatea Nationala de Arta Teatra...

Cinematograf
  Cinematograf sau sală de cinema, este un loc destinat în exclusiv...

Universitatea Nationala de Art...
Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luc...

Tehnica proiectiei cinematogra...
  [Introducere în tehnica proiecţiei cinematografice] Introducer...

Filmul romanesc
Filmul românesc cunoaşte o istorie de peste un secol; în ciuda fapt...

Castru
Castrul, (în ), este o fortificaţie celtică de formă rotundă, construi...

Statiune balneara
Staţiunea balneară este o staţiune turistică şi de tratament sau profilaxie...

Partii de ski pe regiuni
[Banat]   Judetul Caras Severin 1. Partia Norica | Muntele mic | 1.200m ...

Adauga un anunt aici Plateste prin SMS 5 EUR si beneficiezi de 30 zile de afisare.

Tara Maramuresului

Maramureşul este o regiune geografică şi etno-culturală alcătuită din Depresiunea Maramureşului, aflată pe cursul superior al văii Tisei, şi pantele munţilor care o înconjoară: Munţii Oaşului, Gutâi, Ţibleş şi Rodnei spre vest şi sud, Munţii Maramureşului şi Carpaţii Păduroşi la est şi nord.

Limitele regiunii se situează între paralela 47o33' N şi 40o02' N (latitudine Nordică) şi între meridianele 23o15' E şi 25o03' E (longitudine Estică).

În lungime între Hust la Pasul Prislop sînt aproximativ 150 km iar lărgimea pe axa Nord-Sud de până la 80 km.

Sudul acestei regiuni aparţine în prezent României, constituind partea de nord-est a judeţului Maramureş, iar partea nordică, Maramureşul de Nord este în estul regiunii Transcarpatia din Ucraina (raioanele Rahău, Slatina, Teceu, Hust).

 

 

 

Geografia Maramureşului

 

 

Ţara Maramureşului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanţului Carpatic, acoperind o suprafaţă de circa 10000 km², în nordul Carpaţii Orientali, între munţii Oaş, Gutâi, Ţibleş, Rodnei, Maramureşului şi Carpaţii Păduroşi. Este situată în partea de nord-est a munţilor Carpaţi şi este împărţită în două zone de o ramificţie muntoasă în bazinul superior al râului Tisa numită culmea Pop-Ivanu (Vârful Pop-Ivan 1937m): partea sudică aparţine României, iar cea nordică Ucrainei.

 

Apele

 

În partea de sud principalele râuri care alimentează Tisa sînt Vişeu, Ronişoara, Iza, Cosău, Mara şi Valea Săpânţei.

Dinspre nord, după unirea Tisei Albe cu Tisa Neagră, aceasta primeşte rîurile Cosăuţ (Kosivska), Săpurcea (Şopurka), Apşiţa, Taras (Teresva), Talabîrjaba (Talaborul, Tereblia), Valea Neagului (Rika) şi Bîrjaba (Borzava).

 

Munţii

 

Masivii muntoşi care înconjoară zona depăşesc înălţimea de 2000 m - Pietrosul Rodnei 2303m, Hovîrla 2061 m în masivul Muntele Negru (Cernahora) - şi la această latitudine, de la 1500 m în sus îşi fac apariţia păşunile alpine. Munţii, care ocupă mai mult de jumătate din suprafaţa regiunii, sunt acoperiţi de păduri de stejar, fag şi molid. Lemnul care se găsea din abundenţă şi-a lăsat amprenta aproape peste tot, de la arhitectura tradiţională a caselor şi bisericilor, până la vestitele porţi şi unelte de gospodărie.

 

Principalele trecători care fac legatura cu zonle învecinate sînt înalte şi în trecut erau greu accesibile: spre Moldova pasul Prislop 1414 m, spre Năsăud pasul din Dealul Ştefăniţei 1254 m, spre Lăpuş şi Cavnic pasul Rotunda 930 m, spre Baia Mare pasul Pintea 987 m (mai demult pasul Gutâi făcea trecerea pe la 1109 m), spre Oaş pasul Fărgău 587 m iar spre nord pasul Frasini (Yasinia) 931 m. Intrarea de pe valea Tisei în dreptul oraşului Hust era bine apărată de cetatea Hustului, pe un deal care domină intrarea în defileu.

În anii 1948-1949 s-a construit calea ferată Salva-Vişeu pentru a lega Maramureşul de Ardeal, în condiţiile în care legatura pe Valea Tisei fusele pierdută prin intrarea Maramureşului de Nord în componenţa Uniunii Sovietice. Sectorul avea o lungime de 63 km cu 8 viaducte şi 5 tunele, cel mai mare de la Dealul Ştefăniţei având 2400 m lungime.

Relativa izolare a Maramureşului între aceşti munţi a favorizat apărarea lui şi conservarea formelor de organizare locale pentru sute de ani, dar şi păstrarea modului tradiţional de viaţă până aproape de zilele noastre.

 

Natura

 

Pădurile Maramureşului au fost întodeauna bogate în animale sălbatice, unde trăiesc pe lângă speciile comune de căprioară, cerb, urs, lup, vulpe, mistreţ, jder, etc. şi mai multe specii protejate sau aflate în pericol, precum râsul (Lynx lynx), capra neagră (Rupicapra rupicapra), marmota (Marmota marmota), cocoşul sălbatic (Tetrao urogallus), vulturul auriu (Aquila chrysaetos), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), şi cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix).

 

Bogăţia vânatului din pădurile de aici e dovedită de prima atestare a Maramureşului la 1299 ca domeniu de vânătoare regal, rezervarea unor zone în acest scop a făcut să se păstreze păstrat până azi denumiri ca Pădurea Crăiască din Ocna Şugatag. De acest aspect e legată şi legendara vânătoare a lui Dragoş Vodă, în urma căreia ar fi ajuns în Moldova.

 

Ultimul zimbru de pe teritoriul românesc a fost vânat în Maramureş în anul 1852.

De asemenea capra neagră a dispărut din Maramureş cel mai probabil în anul 1924, datorită braconajului ce a urmat după primul război mondial, dar a fost readusă în anii 1962-1967 în masivul Rodnei, unde specia a proliferat neaşteptat de bine. Marmota a fost colonizată în 1973, şi ea cu rezultate bune.

 

Dintre speciile de plante rare putem aminti copacul de tisa (Taxus baccata), zadă (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), floarea de colţ (Leontopodium alpinum) şi laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris).

 

Pe râurile Maramureşului trăieşte încă lostriţa, o specie rară de somon.

 

Pe aceste considernte a fost creat Parcul Naţional Munţii Rodnei acum având 46.399 hectare, mai întâi ca rezervaţie naturală în 1930 şi care a devenit Rezervaţie a Biosferei în anul 1979. În 2004 a luat fiinţă şi Parcul Natural Munţii Maramureşului. Acesta are o suprafaţă de circa 150.000 de hectare, fiind cea mai mare arie protejată din România după Delta Dunării.

 

În munţii din zona Maramureşului se găsesc peşteri, chei, lacuri şi formaţiuni geologice dintre care unele sînt zone protejate, cele mai cunoscute fiind Cheie Tătarului şi Creasta Cocoşului din munţii Gutâi, dar şi izbucul de la Izvorul albastru al Izei din munţii Rodnei. Tăul lui Dumitru şi Tăul Morărenilor din Gutâi sînt de asemenea rezervaţii naturale.

 

Bogaţia zăcămintelor de metale neferoase, mai ales în grupele muntoase vulcanice, a favorizat o intensă activitate minieră care a scos la lumină şi frumuseţile subpămîntene ale florilor de mină, agregate minerale formate prin depunere şi cristalizare în cavităţile largi ale rocilor, numite geode.

 

 

 

continuarea in pagina urmatoare ...




NOTA: Acest articol este disponibil sub licenta Creative Commons Atribuire-Distribuire in conditii identice si contine text din articolul Ţara Maramureşului prezent in Wikipedia.
NOTA: In cazul in care aveti cunostinta de schimbarea unor date sau informatii din articolul de mai sus va rugam sa nu ezitati sa ne contactati pe adresa contact@eurointegrator.ro
Va multumim!