Casa memorială George Bacovia este punctul de început al oricărui itinerar cultural băcăuan. În imediata vecinătate a monumentalei statui a lui Ştefan cel Mare, pe fosta stradă a Liceului, actualmente strada George Bacovia, la nr. 13, bătrâna casă îşi îmbracă ferestrele în reflexele calde ale trandafirilor. Poet simbolist, redescoperit de exegeţi în multiple ipostaze stilistice, de bibliografi ca preţios subiect de studiu, ca şi de simplii iubitori de poezie, Gheorghe Vasiliu - George Bacovia -, deşi dispărut dintre noi de aproape o jumătate de secol, face parte din viaţa noastră.

Volumele sale de versuri, ce au cunoscut multiple ediţii, au fost traduse în numeroase limbi. A desfăşurat şi o intensă activitate de promotor al culturii, fiind unul dintre întemeietorii revistei Ateneu. Drept recunoaştere a valorii creaţiei sale, Liceul în care a studiat, Teatrul din Bacău, Universitatea George Bacovia, Şcoala generală nr. 27 Bacău şi Biblioteca din Buhuşi au primit numele său iar, începând din anul 1971, se desfăşoară la Bacău Festivalul George Bacovia, manifestare ce atrage în urbea noastră personalităţi marcante ale culturii române.

Spirit meditativ, profund, fapt atestat şi de volumele valoroase ce se păstrează încă în Biblioteca din casă, de o gingăşie sufletească excepţională - după cum ni-l prezintă soţia sa, Agatha Grigorescu-Bacovia, într-unul din volumele dedicate poetului -, Bacovia şi-a distilat destinul, transformându-l în poezie. El ne-a făcut cunoscut că materia plânge, că mugurul alb şi roz şi pur este vis de-albastru şi azur, că plumbul e o materie sensibilă.
Apariţia unui poet talentat în târgul de negustori care era Bacăul sfârşitului de secol XIX pare neverosimilă. Şi totuşi, dăruit cu o sensibilitate artistică specială, moştenită de la mama sa, Zoiţa Vasiliu, îl găsim pe adolescentul Bacovia preocupat de formarea sa spirituală, abonat la reviste de literatură franţuzeşti, la curent cu noile dezvoltări în sociologie, psihologie, artă.

La 19 ani era deja un poet matur. Scrisese, printre altele, majoritatea poezilor ce vor alcătui volumul de debut Plumb.

În Casa din strada Liceului nr.7, astăzi strada George Bacovia, părinţii poetului s-au mutat în anul 1906, în primăvară. Student fiind atunci la Bucureşti, la Facultatea de Drept, şi venind acasă în vacanţa de Paşte, poetul a scris una din cele mai gingaşe ode închinate primăverii din literatura română, Note de primăvară.

Casa memorială a fost deschisă publicului în anul 1971.  În această clădire, ce datează din ultimul deceniu al secolului XIX, sunt păstrate numeroase obiecte de uz personal şi piese de mobilier ce au aparţinut poetului. În toate cele cinci încăperi destinate vizitării sunt expuse mărturii reprezentative, manuscrise originale, documente şi piese de patrimoniu.

În Salonul casei, impresionează simplitatea şi bunul gust al mobilierului. Aici se află pianul, vioara şi portretele părinţilor - Zoe şi Dimitrie Vasiliu - atât de dragi poetului.
Casa memorială deţine un documentar pe casetă video în care e surprins poetul în timpul vieţii şi o înregistrare pe casetă audio cu vocea poetului recitând din versurile sale.

În grădina Casei memoriale, sculpturi ambientale aparţinând artiştilor contemporani invită la meditaţie şi reflecţie. Şi pentru ca meditaţia să fie rodnică, ea trebuie nutrită cu informaţii adecvate: veniţi deci la Biblioteca Judeţeană Bacău pentru a consulta volumele ce cuprind operele poetului, bibliografiile şi volumele de critică ce i-au fost dedicate.