Este reşedinţa şi cel mai mare oraş din judeţul Bacău, România. Este traversat de râul Bistriţa, care asigură, prin centrala hidroelectrică locală, o parte însemnată a consumului de energia electrică locală. Suprafaţa municipiului este de 60km², iar populaţia este de aproximativ 175.500 de locuitori. Oraşul este strabatut de drumurile europene E85 si E57, artere de circulatie europene şi naţionale ce fac legătura cu Bucureşti, cu nordul ţării, precum şi cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naţionale şi internaţionale se realizează prin reţeaua CFR. Pe cale aeriană, Băcaul dispune de un aeroport internaţional a cărui aerogarǎ destinată transportului de marfă şi persoane, asigură curse regulate către diferite destinaţii naţionale şi europene.

Istorie
Primele urme de locuire în oraşul Bacău dateazǎ din epoca paleolitică, acestora adaugandu-li-se cele din epoca mezolitică şi cea neolitică.

Cea mai veche referinţă istorică cunoscută despre oraş datează din anul 1399, fiind menţionat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeşii satului Brătila, din ţinutul Bacăului.

În acest sens, mareşalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităţilor din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea oraşului Bacău, care era considerată ca fiind de sorginte maghiară, cu una românească, Gura Bistriţei.

Menţionarea oraşului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe hărţile Evului Mediu precum şi în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX - mărturiseşte că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florenţa, sub numele de Bacovia. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că la doar câţiva kilometri de Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localităţi din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăş) avem urmele vechilor aurării dacice, după cum dovedeşte N. Densuşianu în lucrarea sa “Dacia preistorică”, iar teritoriul Bacăului cuprindea localităţi încă de pe timpul pelasgilor ca: Letca şi Leiteni, cuvinte derivate din latonă şi letonă, divinităţi din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică.


Marele istoric Nicolae Iorga, este de părere că denumirea oraşului Bacău derivă de la slavul Bâc = Zimbru, bour, taur, ceea ce denotă că pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul “Moldova” din Bacău deţine o importantă colecţie de documente istorice şi vechi manuscrise, precum şi un cap de zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonţ. Un Bâc exista în Basarabia, un altul în ţinutul Vasluiului, iar un altul în ţinutul Bîrladului.Pe această temă se mai poate vedea şi etimologia cuvântului Bâc în “Ispisoace şi Zapise” de Gh. Ghibănescu, vol.VI, partea a II-a, pag.177; Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol.I şi II, publicate de domnul profesor M. Costăchescu la Editura Fundaţiilor Regale, Iaşi; documentele moldoveneşti publicate de N. Iorga.

Oraşul Bacău a fost ocupat o scurtă vreme de oştile maghiare conduse de Matei Corvin în anul 1467. Localitatea este cunoscuta şi datorita importanţei sale în relaţiile comerciale dintre Moldova, Transilvania si Ţara Românească, fiind un iportant punct de vamă. În secolului al XV-lea în acest oraş s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ştefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curtei Domneşti si Bisericii Precista, celebre monumente istorice.

La sfârşitul secolului al XIV-lea,Bacăul era bine inchegat ca aşezare urbană, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldova, având atribuţii militare si comerciale foarte importante .

Oraşul Bacău a fost ocupat o scurtă vreme de oştile maghiare conduse de Matei Corvin în anul 1467. Localitatea este cunoscuta şi datorita importanţei sale în relaţiile comerciale dintre Moldova, Transilvania si Ţara Românească, fiind un iportant punct de vamă. În secolului al XV-lea în acest oraş s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ştefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curtei Domneşti si Bisericii Precista, celebre monumente istorice.

La sfârşitul secolului al XIV-lea,Bacăul era bine inchegat ca aşezare urbană, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldova, având atribuţii militare si comerciale foarte importante .

continuarea in pagina urmatoare ...