Construcţie monumentală, realizată în stil neoclasic francez, ridicată pe baza documentaţiei arhitecţilor E. Doneaud (francez) şi Toma T. Socolescu. Lucrările au început în 1906, dar s-au întrerupt foarte curând, din cauza evenimentelor care nu mai lăsau în bugetul Ministerului de Justiţie decât sume prea mici. Lucrările au reînceput în forţă în 1924. Doneaud nu mai era de mult timp aici, dar Toma T. Socolescu care-l asistase în lucrarea lui, acum arhitect, cunoştea bine proiectele şi chiar avea aprobarea autorului pentru unele modificări. Deşi lucrarea cerea un uriaş volum de muncă şi foarte mari cheltuieli, ea a mers în ritm alert şi, în linii mari, prin 1930, la începutul crizei, era terminată. În anii următori, cu toata austeritatea s-au gasit banii necesari pentru finisaje, instalaţii şi mobilier.

Edificiul a fost inaugurat la 26 noiembrie 1933. Cel care a tăiat panglica şi a rostit cuvântarea inaugurală a fost regele Carol al II-lea al României. Printre altele a spus: «Inaugurând astăzi acest frumos locaş, care este o podoabă a municipiului Ploieşti, sunt fericit că în el se vor adaposti aceia cari au chemarea de a împărţi dreptatea...».

A funcţionat iniţial ca Palat al Justiţiei, dar a devenit ulterior Palatul Culturii. Are subsol, parter, etajul 1 mai înalt şi etajul 2 mai scund, intrarea principală pe partea sudica aflându-se la nivelul primului etaj, fiind flancată de coloane masive. Holul de la intrare este enorm; interiorul luminat prin plafon, se înalţă pe două nivele, având în componenţa sa şi Sala Paşilor Pierduţi şi Săli de sedinţă. Dupa 1951 clădirea a fost atribuită Complexului Cultural Ploieştean. Afectată de cutremurul din 1977, a fost renovată, construcţia adăpostind în prezent Biblioteca Nicolae Iorga, Şcoala Populară de Artă, Muzeul de Etnografie, Universitatea Cultural-Ştiinţifică